False Dawn

-Sa speram,spun eu oftand apoi ma jucam cu un fir de ata.Ma plictiseam se moare in spitalul asta...parca era o inchisoare!

Se uita pe fereastră nevrând să mai zică ceva. Se gândea la starea băiatului. Acest lucru o măcina foarte tare.

Fara sa-si dea seama,ma dau jos din pat si ies pe usa fara sa fac vreun zgomot.

-O să plo ... spuse aceasta întorcându-se către pat, dar băiatul nu era. De data asta îl bat, spuse aceasta ieșind vrând să îl caute.

Am incercat sa fug chiar daca nu prea puteam dar nu vroiam sa ma vada Keiko.Ma ascund dupa un perete asteptand-o.

-O să îl leg cu centuri de pat data viitoare, spuse aceasta supărată neștiind de unde să înceapă.

Mi-am lipit spatele de faianta rece a spitalului inspirand adanc aer in piept asteptand-o sa apara.

Merge acu pași mărunși neștiind în ce parte a luat-o băiatul. Era supărată pe el. De ce îi plăcea să îi facă asta?

Cand sa dea coltul la perete,apar eu brusc luand-o in brate apoi o sarut tandru pe buze.

Nu reacționase la sărutul băiatului. Era supărată. Nu se abținea să nu țipe la el deoarece erau în spital.

- S-a....intamplat ceva?,dandu-ma in spate cu un pas privind-o usor ingrijorat.

-Tu înapoi în salonul tău, acum! spuse aceasta vizibil supărată. Mă faci să îmi sară inima din piept ... nu ești un copil mic, spuse aceasta, mai mai cu lacrimi în ochi dar serioasă.

-Am fugit ca sa...,punandu-mi privirea in pamant apoi imi duc mainile in fata.Ca sa-ti dau asta!....,intinzandu-i un ursulet cu o inimioara iar pe inima scria "Te Iubesc!...Byou!"

Se uita la băiat neștiind ce să zică.
-Dar totuși ... nu ai voie să pleci de acolo, spuse aceasta cu capul în jos.

-Stiu!,lasand privirea in jos.Dar nu aveam cum sa-ti dau asta daca nu plecam...,uitandu-ma apoi in ochii ei.

-Hai să mergem ... spuse aceasta luându-l de mână și ducându-l înapoi în salonul lui și întinzându-l pe pat. Mulțumesc, spuse sărutându-l ușor și fugar pe buze.

Am luat-o de mana privind-o intens si cu ochi blanzi pe fata.
-Multumesc ca imi esti alaturi...

-Chiar nu ai pentru ce să îmi mulțumești, spuse aceasta zâmbind ușor privindu-l cu atenție în ochi.

-Ba da! Am pentru ce...,strangand-o mai tare de mana.Crede-ma ca daca nu erai tu...nu era nimeni la spital pentru mine.Nu are cine...

Aceasta îi zâmbi ușor băiatului.
-Acum are cine să stea cu tine și cine să aibă grijă de tine ... plus că este și ursulețul, spuse aceasta zâmbind.

-Da,spun apoi razand.Chiar imi pare bine ca te-am cunoscut....,zambesc larg si dulce catre fata.

-Idem, spuse aceasta privindu-l zâmbind. Se uita la el blând. În cameră venise o asistentă cu o tavă de mâncare, iar ea spuse că îi dă ea să mănânce.

-Aoleu!,punandu-mi mainile pe fata.Dar nu mi-e foameee!!,plangandu-ma ca un copil mic.

-Facem avioane, spuse către aceasta râzând ușor așezându-se ușor pe patul său și privindu-l zâmbind.

-Nuuu!,dand din cap ca un copil mic si rasfatat.Nu mi-e foame!!,privind-o pe fata cu ochi de catelus.