False Dawn

Stateam intins pe patul de spital cu ochii inchisi respirand foarte greu.Deodata imi deschid usor ochii si vad tavanul alb."Unde sunt?" imi spun eu in gand.La un momentdat am realizat ca sunt in spital.De ce? A da! Am lesinat in timpul concertului...

Căuta cu disperare camera 3410. Era înformată că acolo se afla doctorița ei. Trebuia să îi dea ceva, dar nu găsea încăperea.

Simteam ca si cum jumatate din mine era mort.Respiram in continuare foarte greu iar in mana dreapta era perfuzia cu medicamente.

Intrase într-o cameră, și rămase uimită.
-O Doamne ... ești bine? îl întreabă aceasta privindu-l pe băiat speriată.

Deodata o observ pe Keiko si dau afirmativ din cap in semn ca da,sunt bine.Vroiam sa ridic mana dar nu aveam putere.Simteam ca si cum mai aveam cateva secunde de trait.

-Și tu mă crezi proastră? spuse aceasta apropiindu-se încet de patul băiatului. Tremura toată și nu știa de ce.

Imi indrept privirea usor spre tavanul alb simtind cum corpul il lasa.In secunda urmatoare asistenta apare si foarte grabita imi pune masca de oxigen la gura.
A:-Mai bine...,rasufla usurata.

-Ce s-a întâmplat? întreabă aceasta îngândurată și încet, mai mult pentru sine ... îi era teamă să îl vadă așa.

A: -Se pare ca a avut un fel de "criza" din cauza pastilelor pe care le ia.Dupa atatea concerte e si normal sa fie terminat...

Mă uitam la el supărată.
-Pastile? de ce îi trebuie pastile? întreb eu încet supărată.

A: -Medicamentele care le-a luat e pentru a rezista concertului care il avea,spuse calma asistenta.A luat supradoza si se pare ca a lesinat pe scena...e prea mult stres si e terminat.

-Dar trebuia să fie mai atent ... spuse aceasta privindu-l îngrijorată. Își va reveni nu-i așa? vocea îi vibra la acea întrebare.

A: -Corpul lui tot cere medicamente....efectiv acelea sunt un drog! De mancare nici numai zic...corpul e distrus pe dinauntru.A mancat numai mancare proasta...medicamente peste medicamente.Sa speram ca isi v-a reveni...,iesi din camera.

Lăsă privire a în jos.
-Tu meriți bătut dar într-un hal încât să mă ții minte, spuse aceasta.

Priveam absent tavanul alb iar la prima impresie ziceai ca dadusem ortul popii demult.Respiram cu ajutorul aparatului iar o lacrima imi curgea pe obrazul drept.

Se apropia cu pași mărunși de băiat. Ofta la fiecare privire adresată lui. Îi șterse ușor lacrima, nevrând să vadă cum cineva plânge în jurul ei.

Imi ridic cu greu mana dreapta vrand sa o iau de mana pe fata dar nu aveam putere asa ca am lasat-o jos.Am oftat scurt inchizand usor ochii.

-Ar trebui să te odihnești, spuse aceasta cu o voce mai tremurată, dându-i părul din ochi băiatului.

Mi-am intredeschis ochii si dau negativ din cap.Eram putin incapatanat si nu vroiam sa stau locului...vroiam sa fac ceva nu sa stau in spital.

-Ba vei sta și te vei odihni că așa spun eu, și ce spun eu e lege, mai ales în situația în care ești. Asta doar dacă nu vrei o bătaie soră cu moartea, spuse supărată.

La un momentdat vine doctorul ca sa ma examineze.
D: -Buna ziua!,spuse catre Keiko indreptandu-se catre patul in care stateam.Se uita pe niste foi apoi la mine.Se pare ca numai ai nevoie de astea!,luandu-mi masca de pe fata.Cum te simti?,ma intreba doctorul.
-Mai...bine!,spun eu pe un ton stins.
D: -Hmmm,trebuie de schimbat perfuzia!,exclama aceasta catre o asistenta.Mi-a scos perfuzia schimband-o apoi in alta.Trebuie sa fii optimist!,punandu-si mana pe umarul meu drept si zambi.Iti vei reveni...dupa cateva luni de recuperare iti vei reveni!,intorcandu-se catre iesire si pleca.
Mi-am dus mainile usor pe fata oftand usor.

Aceasta îl salută la rândul ei pe doctor, apoi a ascultat totul cu mare atenție. După ce ieși de acolo se apropie iar de băiat.
-De data asta mă voi asigura că te vei recupera, spuse cu mâinile încrucișate la piept.

O priveam cu coada ochiului foarte serios.Niciodata nu exista mai multa seriozitate pe fata mea.Pur si simplu ma simteam josnic fata de toti...

Oftă apoi și privi către fereastră. Se simțea ciudat. Credea că e supărat pe ea ... și ea ar fi fost supărată dacă era în locul lui.

Deodata privesc masuta care era langa mine si vad o cana.O iau aruncand-o in fata iar aceasta se sparse in bucati.
-La naiba!!,exclam eu nervos.