An roses

-Nu vrei sa stii!,fumand in continuare foarte relaxat.Pentru prima oara in fata unei fete ma simteam bine...

-Ba crede-mă că știu ... având în vedere că e vărba de mine și că știu ce se află prin cluburi, spuse aceasta îngândurată.

-Urasc persoanele care profita de altii...,spun printre dinti apoi dupa un timp stingand tigara.

Aceasta nu mai spuse nimic. Se mulțumi numai să ofteze profund. Acele cuvinte îi aduceau aminte de tatăl ei.

Mergeam in continuare linistit fara sa mai zic nimic.O liniste profunda s-a lasat peste noi doi.

Tot felul de amintiri îi invadau acum mintea. Tatăș ei parcă o bântuia în acele momente.

Ma gandeam la fel si fel de lucruri....nu aveam ceva anume in minte.Era o harababura totala.

Strângea ușor din pumn, amintindu-și acele imagini sângeroase ce încă o mai bântuiau noaptea și îi făceau viața grea.

-S-a intamplat ceva?,am intrebat-o apoi imi mut privirea catre fata foarte linistit si pe un ton bland.

Nu îl auzise pe băiat. Acum era iar în acea transă din care cu greu ieșea, mai avea puțin și se lovea de un stâlp, parcă nici nu îl vedea.

Vad ca nu raspunde asa ca ii pun mana usor pe umar si ma pun in fata ei.
-Hei!,exclam eu catre ea.

Tresări brusc la atingerea dintre mâna lui și umărul ei. Se uita la el puțin confuză.
-Ce s-a întâmplat? îl întreabă aceasta.

-Mai aveai oleaca si dadeai cu capul de stalp!,o privesc intens in ochi tinand-o in continuare de umeri.

-Ăăăă ... da scuze, spuse aceasta zâmbind stânjenită. Eram prinsă în gânduri ... scuze, spuse încet.

-Data viitoare fii mai atenta,chicotesc usor.Nu vreau sa chem salvarea sau sa te vad pe jos...

-Ăăăă da, cum mă voi revanșa?, spuse aceasta prinvindu-l pe băiat zâmbind dulce.

-Pentru ce sa te revansezi?,fac ochii mari privind-o pe fata.Nu ai cu ce...,clatin usor din cap.

-Bine, săuse aceasta zâmbind. Și unde ne plimbăm? îl întrreabă aceasta zâmbind neaducându-și aminte.